Oleacă de istorie
În anii 1930, în orașul Namur a fost construit un nou cartier, care a devenit foarte repede un centru esențial al vieții orașului. În acest context, familia De Lange a cumpărat o proprietate pe rue des Carmes și a însărcinat un tânăr arhitect, Jean Delooz, să întocmească planurile. Lucrările au început în 1933. O premieră pentru epoca sa, sala avea o capacitate de 1.100 de locuri.
Acest cinematograf a avut orele sale de glorie și a supraviețuit chiar și după cel de-al Doilea Război Mondial, când a fost rechiziționat ca instrument de propagandă nazistă. Și-a reluat activitatea în 1945 și a avut la fel de mult succes. În anii 1960 a cunoscut un declin din cauza apariției televiziunii și, mai ales, a instalării televiziunii prin cablu în tot orașul în 1961. Cartierul în sine s-a deteriorat, iar Cameo nu a putut supraviețui până în secolul XXI, mai ales după construirea complexului cinematografic Acinopolis la periferia orașului Namur.
Renovarea și intervenția noastră
În 2011, orașul Namur a decis să accepte provocarea de a revitaliza acest cinematograf abandonat. Au fost întreprinse lucrări în valoare de opt milioane de euro, iar în 2016. cinematograful s-a redeschis cu 5 săli. Casa de bilete și holul de intrare au fost reproiectate și extinse pentru un confort sporit. Cinematograful este acum un monument al secolului XX, clasat pe lista monumentelor.
Sub conducerea lui Quinette-Gallay, Fininvest International va produce cotirele pentru sălile noi, reproiectate și renovate. Acestea vor fi prisme din lemn care vor fi apoi tapetate cu cătifea.